Denumit ori lingau ori pupincurist acest tip de individ isi vede Dumnezeul in persoana superiorului. Telul lui in viata este unul singur: sefu` sa fie multumit. Daca acest deziderat se realizeaza, in mod sigur o ciozvarta va veni in directia lui. Incapabil de decizii, capul plecat si urechile ciulite, individul isi face veacul osciland intre grupurile de colegi ce barfesc pe cineva si biroul stapanului caruia ii incredinteaza "noutatile" Tacut de felul lui, fara prieteni, supus si ascultator, lingaul are abilitatea de a-si asigura un trai linistit, supravietuind oricaror schimbari de conducere. Nu exceleaza in nciun domeniu, insa va beneficia mereu de diverse prime si compensatii. Gadilatul orgoliului sefului (si nu numai, in cazul lingaului de tip feminin) este o indatorire perpetua.

Angajatul ideal, punct de referinta pentru restul turmei. Constiincios, fara orgolii, supus - munceste oricat si oricand, nu are obligatii familiale. Cei din afara il denumesc workaholic. Serviciul este viata lui. Incapabil sa-si traiasca singur viata, ii este frica de lumea ce-l inconjoara atunci cand iese de la munca. De fapt, terminarea programului (prelungit cat mai mult) ii provoaca angoase. Se simte singur si neajutorat. Prefera sa doarma. Consuma putin si de aceea nu are pretentii salariale (alt punct de referinta pentru angajatul ideal) Nu este comunicativ mai mult decat e cazul, si cat se poate doar in interese profesionale. Este fericit atunci cand seful ii da de lucru, atunci se izoleaza in munca lui. Stie sa si latre daca stapanul i-o cere.

Ca si in cazul taranului calare pe magar avand batul cu morcov in fata, societatea de consum se bazeaza pe miraje Morcovii sunt din abundenţă. Se consumă mult. Munceşti ca boul 4 zile şi-ţi iei un coş plin cu nimicuri de la hypermarket. Stai la coadă, ţanţos, să te vadă ceilalţi că-ţi permiţi. Mai munceşti încă 10 să ai să plăteşti leasingul la maşină. Maşina cu care mergi la hypermarket. Maşina de serie, nouă însă, cu care te făleşti în faţa vecinilor. Telefonul mobil este deja derizoriu, o bagatelă pe care oricine şi-o poate permite. Restul cheltuielilor se pierd în neant - întreţinere, gaze lumină sau ţigări, astea nu se văd. Există o frustrare în privinţa morcovilor - mereu va exista cineva cu un morcov mai mare în faţă !

  Romanului i s-a inoculat de-a lungul istoriei frica fata de conducatori. De la asupritorii otomani si pana la comunisti, omul de rand a invatat sa se plece. Zicala "Capul plecat sabia nu-l taie" defineste perfect mentalitatea societatii in care traim. De mici copii invata sa stea in banca lor, sa respecte pe cei sus pusi. Un razvratit ce cauta sa-si ceara un drept intr-o astfel de societate va fi considerat un dusman, un instigator. In uzina (termen generic dat pt. orice loc de munca) cel ce munceste are de cele mai multe ori o teama sora cu groaza fata de conducere. Romanul s-a invatat sa taca si sa inghita. Personalitatea s-a pierdut undeva in haul istoriei, majoritatea dintre noi fiind niste slugi fricoase. Cel ce ajunge sef, constata in primul rand slugarnicia celorlalti. Cum in general lingaii au sansele cele mai mari de a accede in functie, frustrarile adunate in toata perioada de lustruit cu limba, incep sa se reverse pe spinarea celor ramasi la stadiul inferior lui. Cu mici nuante, relatia sef - subordonat este cea dintre stapan si sluga. Seful iti este superior din toate punctele de vedere, are mereu dreptate si daca rezisti in acea uzina se datoreaza bunavointei lui. Slugarnicia excesiva a romanilor le distorsioneaza perceptia despre realitate. Foarte putin angajati isi cunosc drepturile. Consecinta: de aceea la noi se munceste in medie 10 ore pe zi, se accepta orele suplimentare neplatite, sambetele si duminicile neplatite, salariul platit pe jumatate legal si restul la negru etc. etc. Multi se minuneaza cand aud ca afara nimeni nu sta peste program, iar salariul se plateste integral si la timp. Raman cu minunatul si se resemneaza cu gandul ca la noi nu poate fi niciodata ca acolo. Stie ca nu are curajul sa ridice capul cand zbiara seful, ca nu poate cere sa i se acorde weekend-urile libere, ca patronul te poate da oricand vrea muschiul lui afara. Multi nici nu au curajul sa citeasca Codul Muncii, il considera inutil si cred ca nu sunt sanse sa te judeci ca sa obtii ceva. Si chiar daca a face-o, nu au bani de avocati. Patronul are bani, relatii iar tu, un parlit de angajat risti sa-ti vinzi totul dupa aceea, daca nu cumva mai infunzi si puscaria ca ai avut tupeu. Pentru un patron, starea actuala este ca o mina de aur. El are tot interesul s-o intretina. Un anagjat istet va fi inlaturat rapid, atat cat sa nu strice "ätmosfera". Si totusi... cati au incercat sa spuna NU si au esuat ? Sa spuna NU  cu toata gura, si sa se tina de acel NU . Putini, insa majoritatea au avut castig de cauza in instanta. De ce ? Data fiind aceasta pasivitate, patronii nu-si bat capul sa respecte legea. Castiga enorm de pe urma fraierilor. Ca se gaseste ate unul s-o ia razna si sa castige un proces ? Nu-i bai, ii platim daunele ca avem de unde ! Delasarea atrage saracie. Daca traim prost, avem cea mai mare parte din vina. 

http://www.codulmuncii.ro/  Aveti rabdarea si curajul sa cititi - va poate schimba viata !

   Astazi e zi de sarbatoare: a iesit poporul in strada ! Cu sau fara motiv, sindicatele isi fac norma. Nu spun ca cei ce au iesit nu ar avea dreptate in ceea ce cer, insa realitatea arata ca sansele lor sunt nule. Mai mult, cei ce se plimba in grup blocand Bucurestiul sunt convinsi de asta. Dar nici nu le pasa. au scapat o zi de la uzina. Este democratie.... sau mai bine zis, ipocrizie cat cuprinde. Niciun protestatar vehement nu are tupeul sa ridice ochii atunci cand seful ii zbiara in timpane. protestul se limiteza la turma. Daca vine ala ma duc si eu. Ca orice protest democratic exista o organizare. De organizare se ocupa un sindicat. Acesta, pe langa faptul ca imparte cadouri de Craciun copiilor angajatilor, isi manifesta grija si protectia fata de membrii sai scotandu-i in strada ! De pomana, insa ce poate fi mai gustos decat un mic si o bere dupa miting ? Suna putin asemanator cu o anumita perioada... Ce amintiri pt. unii !